Relatie de amicitie devenita dificila

Buna,

E cam prima postare pentru mine pe aici, am decis sa imi fac curaj sa povestesc despre o situatie in care ma aflu, un pic mai delicata si nu foarte grozava, care nu imi da pace. Eu am mai fost pe reddit in anii trecuti, dar usor usor n-am mai avut timp sa intru si am inchis contul precedent. Deci nu-s un user nou :D M-ar ajuta mult sa imi spuneti o parere despre ce se intampla si cum as putea sa ies din impas. E foarte de ajutor si opinia baietilor daca se regasesc pe aici :D dar intr-un mod serios, nu prea caut mistocareli sau trolluri pentru ca asta ar inflama si mai tare situatia. Imi cer scuze pentru postarea lunga! Apreciez timpul si atentia voastra.

Mai pe scurt, am facut greseala de a ma "incurca" cu un fost coleg de clasa de liceu. Eu am 29 ani (f), single, si el tot 29, single pe vremea aceea (not anymore in prezent). Grupul fostei mele clase este unul destul de placut, am fost un colectiv foarte unit si am ramas destul de apropiati pana in prezent (o parte dintre noi), ne tratam unii pe altii cu respect, caldura, ne simtim bine si cred ca majoritatea putem considera ca avem niste relatii frumoase unii cu altii. Ne revedem din cand in cand in timpul anului (cu unii mai des, cu altii mai rar) pe la strangeri, festivaluri, petreceri sau revelioane. Sa zicem ca unii sunt constanti intalnirilor, altii mai putin ca mai sunt plecati din tara sau stau in alte orase.

S-a intamplat ca la o petrecere aniversara (in Buc) a uneia dintre fetele din grup sa ma simt atrasa de unul dintre fostii mei colegi. Noi ne mai placeam asa in trecut, mai flirtam, dar erau prostioare de moment, pot sa zic ca ne intelegeam foarte bine comunicand. Puteam sa povestim ore in sir si ne completam reciproc, ajungeam la pareri comune deseori si radeam destul de mult. Dar niciodata n-a fost vorba de vreun romance intre noi, doar amicitie, sa ii spunem.

La aceasta petrecere ne-am imbatat destul de rau cam toti, am stat pana pe la 4-5. Apoi am fost acasa la o alta amica de-a noastra o parte dintre noi sa continuam petrecerea. Acolo am simtit fata de el o tensiune si mai mare si am inceput sa ne sarutam si s-a intamplat sa ne culcam impreuna. Nu pot sa zic ca a fost ceva nemapoimenit, a fost mai mult o prostie imbibata cu multi aburi de alcool.

In fine, dupa acest episod, ne-am mai intalnit a2a sau a3a zi pe la o plimbare doar noi 2 cand ne-am mai povestit din ultimii ani si ne-am mai sarutat. Tin minte ca el atunci s-a deschis cu privire la relatiile pe care le-a mai avut si a povestit cum a fost foarte ranit intr-una dintre ele. Nu cred ca am mai vorbit vreo saptamana (el a plecat din oras si eu am revenit la viata mea), dar am incercat sa comunicam online (fara f multe reusite, cu destul de multa indiferenta). Apoi au aparut diferite conjuncturi in care ne-am reintalnit (tot cu grupul) si atunci relatia noastra a devenit din ce in ce mai ciudata si ... dureroasa.

De fiecare data cand ne vedeam, se prefacea (sau nu) ca... nu exist sau ca ceea ce s-a intamplat intre noi nu ... s-a intamplat. La modul ca nu ii pasa de mine. Era mult mai apropiat si interesat de restul persoanelor din grup. Pe mine ma trata destul de tangential. Lucru care nu se intampla inainte.. Incepuse sa ma trateze chiar si putin ... umilitor. Incepea sa rada de mine, de anumite lucruri pe care le spuneam in grup sau de felul in care aratam, ma imbracam sau cum iesisem in anumite poze cu toata lumea. Se transformase intr-un fel de calau. Ideea e ca atunci cand comunicam cu el separat, doar noi 2, mi se parea ca se comporta ok, normal. Am inceput sa ma indepartez de el si sa ma simt f naspa pentru ce se intampla. Nu intelegeam acest comportament. In plus, am aflat cam tot in perioada aia, ca el a mai avut o idila cu o fata din grup (doar s-au sarutat), apropiata mie, cu un an inainte, la aceeasi petrecere, la care eu nu am fost. Pe aceasta fata el a lasat-o cam in aceeasi stare, de... dorinta si confuzie. Diferenta dintre noi este ca ei 2 au comunicat in continuare si nu au lasat lucrurile sa se strice. Ajunsesem in situatia in care eu o ascultam pe ea vorbind despre el, cum ii pasa, cum il place, cum il cauta. Asta m-a facut sa ma simt si mai devastata. Din ce imi dadeam seama, si el ii cam raspundea inapoi, ceea ce ma cam durea, dar n-au ajuns niciodata sa fie impreuna, ea chiar s-a casatorit intre timp. Au fost cateva conjuncturi in care ne vedeam doar noi 3, ca grup, pentru ca restul nu erau disponibili si ieseam sa mai povestim. Era atat de ciudat incat eu refuzam sa mai ies doar cu ei.

Mai ieseam cu grupul apoi si incepusem sa aud de la alte persoane cum el incerca sa combine pe unele si altele, cunostinte de-ale celor din grup, cred ca incerca sa abordeze fiecare fata care ii iesea in cale. Ceilalti cam radeau de el si barfeau. Apoi a fost o faza la un festival unde am fost toti impreuna, iar eu acolo m-am intalnit cu fostul meu prieten, cu care am ramas in relatii ok. Am petrecut cateva ore cu el si niste cunostinte de-ale lui pe care ii stiam si eu. A venit la un moment la mine acest individ, fost coleg si m-a intrebat "ce faci, tu o sa te impaci cu fostul tau prieten?", nu i-am dat nici un raspuns si a plecat. M-a surprins putin intrebarea lui caci eram ferm convinsa ca eu lui ii creez o repulsie extraordinara si chiar nu il interesez.

La un an dupa asta, dupa ce nu mai vorbisem, urma sa ne revedem o parte dintre noi prin Sibiu (unde el si locuia la acea perioada). Ramasese stabilit sa ne vedem toti si el sa fie cumva ghidul nostru, fiind singurul care locuia acolo. Eu ajunsesem mai devreme cu cateva zile, singura, si chiar vorbisem cu el sa ne vedem doar noi 2 sa mai povestim. Mi-am zis ca in sfarsit am libertatea sa discut cu el despre diverse lucruri. Insa cand a fost vorba sa ne intalnim, imi spunea sa vin unde era el cu alti prieteni. Nu am reusit niciodata sa discutam despre ce a fost intre noi si sa ajungem pe un front comun.

M-a lasat cu inima franta. Din mai multe puncte de vedere. In primul rand il consideram un tip mai serios si... responsabil si m-a dezamagit. In al doilea rand, m-am simtit ca o stricata, ultima taratura pe care a gasit-o pe strada sau chiar si mai ciudat - o proasta din grupul ala careia s-a apucat sa ii faca mizerii. Plus am inceput sa ma compar cu amica mea din grup cu care avusese idila si sa ma simt oribil pentru ca eu, spre deosebire de ea, am avut relatii sexuale. As fi vrut sa continui comunicarea cu el, cum o faceau ei, dar faptul ca am facut sex m-a facut sa ma judec foarte mult pentru ca eu am comis gen.. the ultimate sin. Bineinteles ca ma doare faptul ca nu a vrut sa incercam poate sa fim un cuplu. Dar cel mai tare m-a durut faptul ca a aruncat pe apa sambetei trecutul nostru frumos de amici, prieteni, colegi. Ceva destul de valoros pentru mine, si credeam ca si pentru el. Realizez ca nu m-a vrut de fapt niciodata si e ok, dar sa dai tu la o parte respectul construit si anii petrecuti impreuna de mici, peisaj din care fac parte din alti oameni, dragi noua.. nu inteleg. Ajunsese sa se poarte super arogant, inaccesibil si manipulator. In ultimele dati cand am interactionat cu el simteam ca parca, nu stiu cum sa explic, ma tinea agatata undeva, nu-mi dadea voie, drumul, era un fel de agresiune invizibila. Ma simteam super slaba si inferioara ca imi face una ca asta. Tu mie, cu care te purteai superfrumos tot timpu. Mi-a scazut self-esteemul enorm. Cred ca de fapt era ghosting ce facea el. Din pacate nu ma pricep foarte bine la aceste tipuri de tactici, eu nu prea mai fac astfel de lucruri. Hai poate le mai faceam pe la 20 si putin de ani, ca nu stiam sa ma comport, dar la 30... e vorba despre altceva. Bineinteles ca a stricat si o parte din dinamica grupului toata situatia asta, desi nimeni nu stie ce a fost intre noi. Ei in continuare l-au acceptat pe el cu toate comportamentele deviante. Si si pe mine, dar eu devenisem mai retrasa. Probabil ca nu m-a vrut pentru ca eram din cercul de prieteni sau din alte motive de care nu imi dau seama. Oricum, relatia noastra nu mai exista in nici un fel, nu mai vorbim, eu incerc sa il evit pe cat posibil sa nu il intalnesc. Pentru ca daca il intalnesc este... degeaba. Momentan el este intr-o relatie, chiar cred ca o sa se casatoreasca.

Problema e ca inca am o asa mare durere si apasare in suflet de atunci incat tot nu am pace. S-a intamplat acum 2 ani. Ce vrea sa insemne comportamentul acestui om? Nu stiu ce sa inteleg din situatia asta. Cum sa procedez sa imi gasesc linistea si sa nu pierd lucruri dragi mie (grupul de prieteni, amintiri, atmosfera buna) si nici eu pe mine, in urma "relatiei" cu acest tip insuportabil, care se dovedeste a fi oribil, pe care il consideram superok si drag?

Multumesc, cheers!